Teza DoR #24 spune că ne e greu să operăm fără categorii – creierul ar fi pierdut dacă nu ar putea pune cuvinte pe lumea înconjurătoare: asta e o cană, asta e o canapea, nu mușcă, ăsta e un urs, poate ar trebui să mă dau la o parte. Avem nevoie de cuvinte ca să ne definim între noi, pentru că ele activează comportamente: ești bărbat, ești femeie, ești bărbat trans, ești căsătorită, ești vârstnic. Ne ajută nu doar să relaționăm cu alții, ci și să ne definim pe sine.
Acest număr conține povești despre moștenirea culturală a violenței împotriva femeilor, timp de zeci de ani cel mai bine păstrat secret al familiei românești, și despre cum legi și servicii sociale încearcă s-o reducă, pe măsură ce noi încercăm să ne re-educăm; povești despre riscurile de a-ți asuma o identitate sexuală și de gen într-o țară care abia acum 15 ani a eliminat un articol de lege care incrimina homosexualitatea; povești despre curaj în lupta cu suferința psihică și fizică; povești despre dorința și dificultatea intimității.

Din cuprins:

• Pledoaria pentru viață și înțelegere a unui bărbat transgender;
• Ce învață o femeie dintr-o luptă cu kilogramele și cu mâncatul compulsiv;
• Din prea bucureșteancă în Brașov, în prea ardeleancă în București;
• Până viața ne va despărți. Disecția a douăzeci de ani de relație, după doi copii, bucurii, nemulțumiri și căutări extraconjugale;
• 5 întâlniri pe Tinder: O poveste ilustrată a ce se întâmplă după swipe right;
• Inegalitatea de acasă. Cum s-a schimbat fenomenul violenței în familie de când au apărut mișcări sociale și legi care le protejează pe victime;
• Și altele.